,,Plantele sunt ingerii lui Dumnezeu care au venit pe pamant ca sa vindece oamenii.”
Homeopatia (de la grecescul homeos=asemanator; pathos= suferinta) este metoda terapeutica ce trateaza bolnavii conform legii similitudinii, utilizand medicamente in doze extrem de mici.
Altfel spus, homeopatia trateaza cu ajutorul unor substante capabile sa produca in organismul sanatos simptome similare bolii.
Legea similitudinii (similia similibus curentur) nu este o descoperire recenta, ea a fost mentionata si de parintele medicinii, Hipocrat(460-377 i.d.H), alaturi de legea contrariilor(contraria contrariis curentur).
Cel care a pus-o in valoare, in secolul al XIX-lea, a fost dr. Samuel Hahnemann(1755-1843), fondatorul homeopatiei.
Homeopatia pleaca de la premiza ca boala implica o cauza si un substrat (terenul). Dar, spre deosebire de medicina clasica, care s-a axat aproape exclusiv pe studiul cauzei, din care deriva apoi terapia, in homeopatie s-a aprofundat studiul terenului si al totalitatii simptomelor prezentate de individul bolnav.
De asemenea, in homeopatie s-a aprofundat experimentarea pe omul sanatos, cu identificarea inclusiv a simptomelor psihice, ceea ce a permis sa se gaseasca tratamente individualizate, spre deosebire de medicina clasica unde tratamentele sunt aproape identice, la toti bolnavii care poarta acelasi diagnostic.
Medicamentul homeopatic actioneaza in acelasi sens cu reactiile organismului agresat, le stimuleaza pentru a le face mai eficiente si le reechilibreaza (ex: in diaree se administreaza un medicament in doze mici- cum ar fi Podophyllum, care administrat in doze mari, ar provoca diaree la un voluntar sanatos).
Medicamentul alopat actioneaza in sensul producerii de simptome opuse bolii, cu suprimarea simptomelor, prin inhibarea reactiilor organismului (ex: in diaree, se administreaza un medicament care sa incetineasca tranzitul intestinal, inclusiv la voluntarul sanatos- cum ar fi Imodium, pe langa alte masuri igieno-dietetice etc).
Homeopatia si alopatia ( metoda obisnuita de tratament, prin contrarii, cea care foloseste medicamente indreptate impotriva simptomelor, de ex: antinevralgice, antibiotice, antitusive, etc.) nu se exclud.
Este bine sa fie cunoscute beneficiile ambelor metode si folosite in functie de situatie. Spre exemplu, in cazul tulburarilor functionale, este preferabil sa se recurga la homeopatie; in patologia organica se prefera de obicei medicina conventionala/alopatia. Homeopatia poate fi extrem de utila si acolo unde alopatia nu se poate aplica (ex: in alergii medicamentoase).
Consultul clinic si investigatiile paraclince sunt aceleasi, in cadrul ambelor metode terapeutice.
In Europa, exista Directive UE pentru produsele medicale homeopatice si o Reglementare a Consiliului Europei pentru folosirea medicamentelor homeopatice. Cercetarea in homeopatie a fost inclusa in Programul Oficial de cercetare al Comisiei Europene, medicamentele homeopate fiind incluse in Farmacopea Europeana.
Din totalul de cca 1 milion doctori din Uniunea Europeana, sunt 12.000 (1,2%) doctori atestati in homeopatie (comparabil cu numarul de medici specialisti in neurologie, ORL sau alte specialitati).